Sex work is work: o poveste transgen (fragment) // de Antonella Lerca Duda

Dacă ceva nu îmi convine, ţip! Asta sunt. Ţip, urlu, fac ceva! Fac și greva foamei, dacă trebuie. Mereu m‑am revoltat când am dat peste o situație injustă și mereu o voi face, pentru că eu nu mă supun!

patetica // de alexandru adam

o iubesc pe mama mea cu toate puterile mele, deși uneori am urât-o, mai ales pentru această obsesie pentru conștientizarea de clasă. acum mi se pare de o finețe beyond this world. conștiința de clasă de la ea am învățat-o, sau mai degrabă, de la ea am simțit-o. ceea ce e foarte important. deși a făcut în așa fel să nu ne lipsească nimic, s-a îngrijit mai ales să nu ne lipsească conștiința de clasă. pentru aceasta, abia acum, o respect dincolo de gesturile posibile.

Fragment din romanul Dezrădăcinare // de Sașa Zare

Din prima zi Clujul s-a numit Alice. Toate acțiunile zilnice din acest oraș, toată motivația de a mă deplasa din punctul A în punctul B, parcă însăși rațiunea mutării mele într-un loc străin, în altă țară, departe de casă nu era facultatea, viitorul și tot ce se mai aștepta de la mine, erau gesturile lui Alice, privirea lui Alice, mirosul, buzele crăpate, vocea, fața lui Alice citindu-mi din poeziile lui Mircea Ivănescu, pielea mâinilor ei atingând pielea mâinilor mele.

Sonet femeiesc. Infernul [Toată grija care m-a rupt și toate rupturile care m-au frînt. Toate versurile în care nu mai pot să duc. Toată cenușa pe care o duc. Toată cenușa pe care o duc.] // de Medeea Iancu

Dacă ceea ce cade nu este sfîrșit. Dacă ceea ce cade nu este năruit. Toate grijile toate & muncile pe care le duc. Toate grijile toate & muncile care mă rup. Tot sîngele scurs. Tot sîngele scurs.

Cum producem o autoficțiune eco/logică? // de Iulia Militaru

Atlasul, sau prima parte a proiectului meu, a plecat de la această idee a contaminării literaturii cu corpuri alienate care deplasează spațiul-laborator și invadează spațiul literar. Nu mai există producție textuală, creatorul a fost lăsat în urmă, expulzat, există doar o manifestare și o reconfigurare a textelor și imaginilor produse deja. O întoarcere a refulatului. Dar și o întoarcere a privirii.

Femei mici // de Laura Sandu

Trăiam atunci în continuu ca niște reflexii în vreo oglindă de bâlci, când mari, când mici, în funcție de cine era prin preajmă, și nu era vorba doar de noi, nu erau doar vârstele noastre incerte, ci toți și toate oscilau așa, aproape în fiecare zi. Uneori oamenii păreau fericiți, bogați, prosperi și-apoi venea cineva cu o mașină străină de care nu mai văzuserăm și vraja se rupea și-ți dădeai seama că asta e fericirea și bogăția, și că toți ceilalți sunt de fapt săraci, bieții de ei.

Mic îndemn la speranță! // de Iulia Militaru

Pentru literatură ar fi suficientă o intervenție minimă asupra limbii, nu ruptura agresivă a structurilor ei, care s-a mai făcut și nu a dus nicăieri. Lasă-i să spună: această scriitoare nu cunoaște limba în care scrie, nu deține limbajul necesar; și poate într-o zi, după foarte mult timp, vei auzi: această scriitoare refuză cunoașterea fondată pe acest limbaj, și odată cu ea lumea pe care limbajul ăla o poate cuprinde și produce.

Sonet de interval // [Și ce face primăvara cu cireșii. Dacă versurile au fost rătăcite sau au fost curmate. Dacă sufletul meu e în toate.]// de Medeea Iancu

Scriu pe scurt și pe fugă pentru că sînt femeie. Mă gîndesc la timp pentru că sînt femeie. Mă gîndesc la timp pentru că timpul are o istorie. Mă gîndesc la timp pentru că scriu pe scurt și pe fugă. Scriu pe scurt și pe fugă și mă emoționez repede pentru că sînt femeie.

Ce este literatura feministă și alte lămuriri despre Manifestul scriitoarelor*

O literatură feministă lucrează cu expresia literară și pentru a dezvălui aceste mecanisme, și pentru a căuta terenul comun de creare a solidarității, empatiei, unității, pentru posibilitatea schimbării. 

Descarcă e-bookul Povestea scroafei și a devenirii omului //de Maria Martelli //ilustrații de Otilia Jakab

Editura pentru Literatură Feministă găzduiește „Povestea scroafei și a devenirii omului”, scrisă de Maria Martelli, ilustrată de Otilia Jakab și editată de către persoane din Comunitatea Vegană Queer (CVQ).